Prezentare

ISTORICUL COMUNITĂŢII

Această biserică parohială, este aşezată în zona mediană a oraşului, pe latura de sud, aproape de braţul Borcea, pe strada Eroilor, care se continuă cu şosea spre Chiciu, ce leagă municipiul Călăraşi peste Dunăre, de Dobrogea şi Bulgaria.
　În scurtă vreme, după ce oraşul Călăraşi devine capitala judeţului Ialomiţa, în primăvara anului 1833, numărul populaţiei aproape se dublează, iar perimetrul oraşului creşte. Ia fiinţă un nou cartier - Volna, în care se vor aşeza, de regulă, primii locuitori proprietari de pământ, care aveau un statut special faţă de restul locuitorilor, ce au continuat să plătească obligaţiile către proprietarul moşiei pe care era aşezat oraşul – Eforia Spitalelor Civile -, până în anul 1852, când oraşul va fi declarat liber.[　Samarian, ,,Istoria oraşului Călăraşi...”, p. 185.]

ISTORICUL PAROHIEI

În aceste condiţii preoţilor de la biserica Sf. Nicolae - Catedrală le era destul de greu să asigure serviciul religios pentru toţi locuitorii oraşului. Soluţia nu putea fi decât construirea unui nou lăcaş de cult. Acest lucru s-a avut în vedere încă de la întocmirea planului oraşului de către inginerul Scarlat Popovici, în anii 1851-1852. Cârmuitorul judeţului, căpitanul Filip Lenş, cumpără şi dăruieşte comunei locurile necesare pentru clădirea unui spital şi a unei biserici, care s-au şi construit mai târziu, biserica de azi din Volna şi spitalul de azi.[　Ibidem, p. 188; Samarian, ,,Istoria spitalului...”, p. 11.]

ISTORICUL BISERICII

Referitor la anul (anii) construirii bisericii sursele documentare sunt contradictorii. În Anuarul tipărit în anul 1909 de Administraţia Casei Bisericilor se precizează că acest aşezământ bisericesc s-a clădit la 1862-1864. S-a reparat la 1904. [Administraţiunea Casei Bisericii, Anuar 1909, Bucureşti, Tipografia Cărţilor Bisericeşti, 1909 p. 31-32, (în continuare se va cita: Anuar 1909)] În fişa de inventar întocmită la solicitarea Ministerului Inventarului Avuţiilor Publice se precizează că biserica a fost construită de locuitori la 1862-1864, pe teren din parcelare de la 1852, că are o suprafaţă clădită de 360 mp şi neclădită de 2000 mp. [Serviciul Arhive Naţionale Istorice Centrale (în continuare se ca cita S.A.N.I.C.), fond Ministerul Inventarului Avuţiilor Publice, dos. 19/1940.]
　Din inventarul [A.N. Călăraşi, fond Primăria Călăraşi, dos. 7/1948, f. 16.] întocmit de Primăria oraşului Călăraşi aflăm că biserica este construită pe un teren situat în str. Bucureşti nr. 103A provenit din donaţie (nu se cunoaşte dacă Filip Lenş care a cumpărat terenul pentru biserică, l-a dăruit cu act de donaţie şi dacă da, când s-a întâmplat acest lucru), că suprafaţa clădită este de 454,10 mp şi cea neclădită de 2746 mp. Biserica construită din cărămidă şi învelită cu tablă a fost ridicată în anul 1860 şi are 3 încăperi, având în vedere că pe lespedea de piatră a Sfântului Prestol, în partea de apus, există următoarea inscripţie: „1860: Luna maie. 21: pomelniku.D: Matake Kocebesku. vii: Matake. Ioana ku fii lor. Mihai Stoica. ku fii lor Tudorake. Ilinka ku fii lor: Gradei. Stanka. ku fii lor. Davidu Stana. ku fii lor. Toma Paska Dumitru”. S-a dedus că, probabil, la acea dată a avut loc târnosirea, fiind terminată şi pictarea bisericii. Documentele care s-au păstrat nu ne spun nimic despre acest moment şi nici despre modul în care biserica şi-a luat hramul de Sf. Împăraţi Constantin şi Elena, aşa cum nu se cunoaşte nici modalitatea în care biserica şi-a luat celălalt hram de Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril. 1860 ca an al sfinţirii bisericii a fost însuşit de toţi preoţii vechi ai bisericii, pentru că îl găsim în toate situaţiile pe care Protoieria Călăraşi le-a transmis în timp, către forurile superioare. Singura explicaţie pe care o putem da în actualul stadiu al cercetărilor este că, probabil, la 20 mai 1860 s-a pus piatra de temelie, iar construcţia bisericii a început la data indicată în pisanie. Într-un raport din anul 1940 se precizează că parohia a fost înfiinţată prin legea din 1894, iar biserica a avut încă de la început două hramuri: Sf. Împăraţi şi Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil.
　Toate neclarităţile de mai sus au fost rezolvate în anul 2011, când a fost descoperită în podul bisericii arhiva veche a acesteia. Aşa ar fi dat peste textul primei pisanii, descoperită deasupra uşii de la intrarea principală, alta decât cea de astăzi, cu ocazia reparaţiilor efectuate în anul 1904, pisanie care însă nu se mai păstrează, din documentele existente nereuşind să aflăm motivul astupării acesteia. Iată textul PISANIEI: [Idem, fond Parohia ,,Sfinţii Împăraţi”, dos. 1/1921, f. 18, 53-54.] „Acest sacru şi divin templu cu celebrarea hramului Sfinţilor Voievozi s-a fondat la anul 1862 jul. 15, în zilele şi cu înalta benedicţiune a Prea Sf. Sale D.D. Nifon Mitropolit al Ungro-Vlahiei prin diferite ajutoare şi concursuri pecuniare ale prea înaltului fost domn Barbu Dimitrie Ştirbei, al dlor N. Moscu, G. Lenş, D. Ene, V. Spirescu, cu o deosebită stăruinţă a dlui David Muşatescu şi ajutorul sf. sale preoţilor respectivi: Alexandru, Ştefan şi Ioan, a tuturor d. dni mireni urbani şi a altor diferite persoane pietoase spre gloria omnipotentelui creatoare şi o eternă suveni(r)e a numelui lor. Edificarea s-a terminat la anul 1863 Sept. I cu stăruinţa dlor H. Velicu, R. Nedelcu, E. Tatu, N. Nedelcu şi pictura la anul 1866 Oct. I, sub domnia alteţei sale Carol I.
　Coman Durac, I. Ciulinaru. Costache Dumitrescu pictor din oraşul Buzău”
　În urma cutremurului din 4 martie 1977 biserica a suferit unele stricăciuni, care au fost remediate de Cooperativa Constructorul Călăraşi, pe baza devizului estimativ în sumă de 16.900 lei: reparat crăpături, desfaceri şi refăcut tencuieli, reparat profile la cornişe şi solbancuri, zugrăveli exterioare, vopsitorie pereţi şi tâmplărie lemn.[　Idem, fond Parohia Sfinţii Împăraţi, dos. 1/1977, nenumerotat.] Alte lucrări în continuarea celor din 1977, vor fi executate în anul 1983, pe baza devizului în sumă de 17,500 lei, aprobat de Consiliul Eparhial în şedinţa din 7 iulie 1983.[　Ibidem, dos. 3/1982-1983, nenumerotat.]

ANEXE

Alături de biserică se găseşte clopotniţa, construită în anul 1890, din cărămidă, învelită cu tablă, având patru încăperi şi prăvăliile, tot patru încăperi, construite în acelaşi an. În anul 1942-1943, pe baza devizului şi planului întocmite de arhitectul L.V. Scărlătescu, au fost efectuate lucrări de refacere în interior şi reparaţii interioare şi exterioare la clopotniţa bisericii şi anexele alăturate. Alte lucrări de reparaţii au fost efectuate în anul 1978, odată cu cele de la biserică.
　Biserica cu hramul Sf. Împăraţi din municipiul Călăraşi este înscrisă în lista monumentelor istorice la nr. crt. 139, Cod LMI 2004 Cl-II-m-B-14620.

ARHITECTURĂ

Biserica este construită din cărămidă arsă, pe temelie de cărămidă, ca toate clădirile din acea perioadă, şi învelită cu tablă. Este în formă de cruce, având două turle: una pe pronaos şi alta pe naos, ambele fiind din scândură şi acoperite cu tablă. Biserica are naos, pronaos şi altar, iar în faţă un pridvor deschis ce se sprijină pe patru stâlpi de formă cilindrică cu capiteluri. Dimensiunile sunt următoarele: lungime 30 m, lăţime 9 m, înălţimea până la streaşină 6 m, iar deschizătura absidelor pronaosului atinge lăţimea de 15 m.

PICTURA

Prima pictură a bisericii, a fost executată de pictorul Costache Dumitrescu din Buzău, în stilul şcolii lui Tătărescu, fiind terminată după cum indică textul pisaniei, la 1 octombrie 1860.
　În anul 2002 preotul paroh Nicolae L. Ioan împreună cu Consiliul parohial au constatat că sunt necesare lucrări de reparaţii la zidăria interioară, precum şi recondiţionarea picturii în întregime.

PREOȚII

PREOȚII amintiți în prima pisanie Alexandru Duhovnicul și Ștefan Duhovnicul; Preotul Tache Bădulescu (1866-15 aprilie 1902); Preoți supranumerari înainte de 1900, Ioan Simulescu-grămatic (1863), Alicsandru Ion-grămatic (1860), Diaconul Ion Minculescu, Preotul Iconom Nicolae Alexandrescu supranumerar (01 ianuarie 1897-01 octombrie 1941); Preotul paroh Vasile I. Nanculescu (15 aprilie 1902-01 aprilie 1940); Preotul ajutător Stelian V. Iliescu (01 aprilie 1923-1929); Preotul ajutător Ion B. Nițescu (15 septembrie 1924-27 octombrie 1933); Preotul Alexandru Alexandrescu (01 februarie 1934-01 noiembrie 1940); Preotul Vasile I. Nicolae (01 iunie 1940-27 noiembrie 1940); Preotul ajutător Neagu Vechiu (01 decembrie 1944-15 aprilie 1945); Preotul Pătrașcu Gheorghe (15 aprilie 1945); Preotul Chiriță Ioan (1943); Preotul Negoiță Gavrilă (1 ianuarie 1964); Diaconul Nicolae Ionescu (1943); Preotul Dan Haralambie (11 martie 1986); Alți preoți slujitori Dincă Ioan, Barz Vasile Eugen (01 noiembrie 1998-01 decembrie 2011), Nicolae L. Ion (1987-2014). În prezent la această parohie slujesc Preotul Paroh Ilie Ramon-Eugen (1 decembrie 2011), Preot II Popa Florinel (2014) și Diaconul Nicolae Constantin (2006).

ACTIVITĂŢI

Parohia desfășoară următoarele activități: săptămânal se împart alimente enoriașilor nevoiași, se acordă ajutoare financiare enoriașilor nevoiași pentru medicamente. În cadrul parohiei se desfășoară permanent programul Hristos împărtășit copiilor. Parohia are Bibliotecă parohială funcțională, deținând 160 de volume cărţi de ritual şi opere ale scriitorilor bisericeşti, precum şi 1482 numere ale unor reviste de specialitate.